Table of Contents Table of Contents
Previous Page  2 / 63 Next Page
Information
Show Menu
Previous Page 2 / 63 Next Page
Page Background

Echipamente pentru sudură şi lipire

13.2

Sudura cu electrozi

Sudura MIG-MAG (Metal Inert Gaz - Metal Activ Gaz)

Sudura WIG (Wolfram Inert Gaz)

Tăiere cu plasmă

Sudura cu electrozi reprezintă o metodă

de sudură simplă care permite sudarea

pentru aproape toate metalele. Aceast

procedeu se poate utiliza în mod ideal

în aer liber sau chiar sub apă.

La sudura cu electrozi, lungimea

arcului electric este determinată manual

prin distanţa dintre electrozi.

În principal, sudura se realizează cu

curent continuu; de exemplu electrozii

rutili pot fi sudaţi fără probleme cu

curent continuu cu pol negativ iar

electrozii bazici sunt sudaţi la curent

continuu cu pol pozitiv.

Electrodul constituie în acelaşi timp

materialul de adaos cât şi mijlocul de

protecţie a arcului electric.

Este alcătuit dintr-o sârmă (miez)

aliată sau nealiat şi un înveliş. Învelişul

protejează baia de topitură de oxigenul

Sudura MIG/MAG este procedeul de

sudură cu cea mai frecventă utilizare în

întreaga lume. Această

situaţie se datorează posibilităţilor

variate de utilizare, eliminarea

necesităţii de curăţare a

zgurii, sudare facilă prin topire pe o

singură latură şi adâncime mare de

pătrundere a stratului de sudură.

Utilizarea facilă în toate poziţiile de

sudură conduce la creşterea gradului

de interes faţă de aceast procedeu, în

special din punct de vedere economic.

La procedeul WIG, între un electrod de

wolfram care nu se topeşte şi piesă se

realizează un arc electric.

Ca gaze de protecţie se utilizează

argon pur, un gaz inert nobil. Sârma

suplimentară nu este sub tensiune, fiind

aplicată fie manual (sudare manuală),

fie mecanic (sudură automată). Există

însă şi operaţiuni de sudură care pot fi

efectuate fără utilizarea unui material

suplimentar. Folosirea curentului

continuu sau alternativ depinde

de materialul utilizat. Avantajul

procedeului WIG este paleta extinsă de

Tăierea cu plasmă se utiliza iniţial numai

în situaţia în care operaţia de tăiere cu

flacără şi variantele acestei proceduri nu

dădeau rezultat sau dacă rezultatele nu

erau corespunzătoare.

Această situaţie se întâlneşte în mod

special în cazul oţelurilor, al fontei,

al metalelor uşoare şi al metalelor

neferoase. Dezvoltarea tehnică a

procedurii de tăiere cu plasmă pe

parcursul ultimilor ani, precum şi

creşterea vitezei de tăiere au condus la

o utilizare tot mai frecventă a tăierii cu

plasmă şi în cazul unor piese subţiri

nociv din aer şi realizează stabilizarea

arcului electric. În mod suplimentar

se formează zgură care protejeaza

cordonul de sudură.

Electrozii, în funcţie de grosimea şi

componenţa învelişului pot fi:

Electrozii cu înveliş rutilic

sunt uşor de

sudat şi prezintă cordoane de sudură

cu aspect corespunzător, plate. În mod

suplimentar este posibilă îndepărtarea

facilă a zgurii.

Electrozi cu înveliș bazic (B)

cu

grosime medie sau mare, care conţin

componente bazice de tipul carbonaţilor

de calciu, clorura de calciu si fero aliaje.

Zgura rezultată se solidifică ușor, are

o structură compactă și se înlătură mai

greu. Materialul este hygroscopic

fiind necesară uscarea înainte de

sudare, pentru a evita

Procedeul

MIG/MAG

este o sudură

mecanică cu gaz de protecţie la care

arderea este realizată cu ajutorul unui

arc electric între electrodul de sârmă

aflat sub tensiune şi materialul expus la

gazele de protecţie (gaze active, inerte

sau mixturi ale acestora).

Ca electrod este utilizată sârma

alimentată mecanic care se

topeşte în arc electric propriu.

Procedeul MAG

Recomandat pentru oţel şi materiale

de bază. Este ideală în producţie şi la

suduri pentru reparaţii. Se utilizează pe

tablă cu grosimi mai mari de 0.6 mm.

materiale care pot fi sudate: materiale

începând cu o grosime de 0.3 mm

(automatizat), de ex. oţeluri aliate, înalt

aliate, aluminiu, magneziu, cupru şi

aliajele acestora, oţeluri nealiate, nichel,

aur, argint, titan etc. Se utilizează

pentru sudarea materialelor de orice

grosime cu poziţionarea cordonului de

sudură la rădăcina secţiunii în V.

Cu sudura WIG sunt obţinute cele

mai bune rezultate în comparaţie cu

alte procedee, ca urmare a cordonului

de sudură fără pori cu rezistenţă la

întindere foarte ridicată.

(grosime de aproximativ 0.5 până la

20 mm) şi din oţel nealiat sau slab

aliat. Prin alimentarea cu căldură

exclusiv de la nivel extern se reduce

conţinutul energetic al jetului de plasmă

la pătrunderea acesteia în piesă. Se

formează un rost de tăiere care se

micşorează odată cu creşterea distanţei

faţă de suprafata piesei.

O influenţă semnificativă asupra

calităţii şi a rentabilităţii este exercitată

de mediul care formează plasma. Poate

fi aer comprimat de mare puritate sau

un amestec de gaze. Gazul de plasmă

umiditatea și mai ales hidrogenul care

poate pătrunde în cusătură. Îmbinarea

efectuată cu electrozi bazici este

rezistentă la fisurarea la rece și la

cald, fiind utilizaţi pentru construcţii

din oţel de mare rezistentă, cu

conţinut ridicat de carbon și elemente

de aliere. La alegerea electrodului

se urmăreşte ca metalul depus cu

el să prezinte compoziţie chimică

caracteristici mecanice cât mai aproape

de materialul de bază. Trebuie avut în

vedere faptul că numeroşi electrozi,

după o depozitare mai îndelungată,

trebuie uscaţi din nou pentru că în

timp absorb umiditate din atmosferă.

Din toate celelalte puncte de vedere,

sudura cu electrozi reprezintă

procedeul de sudură cel mai uzual și

uşor de utilizat.

Procedeul MIG

Se utilizează pentru aluminiu şi

materiale pe bază de cupru, cu

adăugarea de gaze inerte, de obicei

argon. Cu ajutorul acestei tehnici pot fi

sudaţi pereţi cu o grosime începând de

la 2.0 mm (lipire

MIG

începând cu o

grosime de 0.5 mm).

Pentru materialele mai subţiri se

recomandă o sursă de curent de

impuls sau metoda

WIG

.

MIG-MAG

este un procedeu cu

aplicaţii deosebit de variate, dar la

efectuarea de lucrări de sudură

în aer liber locaţia trebuie protejată

împotriva curenţilor de aer sau a

umezelii.

Sudura cu curent alternativ: Pentru

sudarea metalelor uşoare. La nivelul

electrodului de wolfram se formează

o calotă de wolfram în formă de sferă,

iar arcul electric trece la frecvenţă

ridicată între polii (-) şi (+). Sudura cu

curent continuu: Pentru sudarea

oţelurilori aliate şi a metalelor

neferoase.

Electrodul de wolfram este şlefuit

ascuţit. Arcul electric prezintă o ardere

stabilă.

Aprindere HF

= aprindere fără contact

Aprindere Lift-Arc

= aprindere cu

contact

este alimentat sub presiune în spaţiul

dintre electrod şi duză.

Punerea în funcţiune a unui arzător

cu plasmă se face cu ajutorul unei

descărcări de înaltă tensiune cu înaltă

frecvenţă prin care este aprins un arc

electric pilot. Acestea arde cu o putere

redusă între duză şi electrod, ceea ce

permite inducerea gazului de tăiere în

stare plasmatică ca urmare a disocierii

termice şi a ionizării.

Tăierea cu plasmă se recomandă în

mod special pentru oţel, dar şi pentru

tablă de CrNi sau aluminiu.

Electrod tip bară

Zgură şi gaz

Zonă topită

Cămășuială

Bară centrală

Arc voltaic

1

1

4

3

6

4

5

2

2

5

3

6