21
plece de la standul nostru, m-a prins de braț:
„Fiule, numele tău este tot ce ai
mai valoros. Fă tot ce-ți stă în putință să nu îl pierzi”
. Avea lacrimi în ochi…
Katerini, 1995
Cu câteva luni înainte ca tata Panayotis să moară, a reușit să rezolve o problemă de
afaceri foarte complicată (care este o lecție separată de viață în sine). La câteva zile
după ce rezolvase tot, vorbeam cu tata alături de cei 2 frați ai mei. Discutam despre
mai multe probleme,
iar tata a insistat asupra valorii a ceva imaterial,
numele nostru
. Discuția a degenerat rapid și l-am rugat să ne povestească despre
decizia care îi schimbase viața pentru totdeauna. Iată de ce a trebuit să revenim în
timp…
Katerini, 1958
„În zilele noastre, noi grecii locuim în case mari, confortabile, bucurându-ne de un
stil de viață foarte bun. În anii ’50… era o țară cu totul diferită. De la devalorizarea
drahmei din 1953, economia a început să-și revină, însă pentru majoritatea familiilor
cea mai mare problemă era să mâncarea de zi cu zi. Extrem de mulți oameni trăiau la
limita sărăciei. Sute de mii de persoane au emigrat, iar alții trăiau din ajutoare
umanitare. Fiecare drahmă era prețioasă. În 1958 lucrurile stăteau ceva mai bine, se
putea vedea un progres. Toți visau să cumpere carne, căci după cum spuneau
doctorii, era benefică pentru sănătate … Cu mai puțin de 10 ani în urmă, tara noastră
fusese distrusă în timpul războiului civil, urmat în mod tragic de cel de-al doilea
război mondial. În Atena, lucrurile erau „acceptabile”. În Katerini, traiul era decent,
dar satele din provincia noastră nu aveau electricitate.
Nu pot să mă plâng. Munceam 18 ore pe zi, însă ne număram printre cei avuți. Pe
terenul cu ruine pe care îl vedeți de fiecare dată când sunteți în trecere era casa
noastră. Locuiam aproape de Tribunalul de astăzi, unde s-a aflat sediul administrației
germane în perioada 1941 – 1944. Aveam o măcelărie în piața orașului. De asemenea,
adunam miei din județul nostru se din toată Macedonia centrală și îi vindeam pe
piața angro din Atena. Vedeți voi, afacerea cu carne nu era foarte profitabilă, dar
aducea bani. Nu e de mirare că majoritatea dezvoltatorilor imobiliari din Grecia
înainte erau negustori de carne sau măcelari.