![Show Menu](styles/mobile-menu.png)
![Page Background](./../common/page-substrates/page0022.png)
22
Ne mergea bine, de fapt pot să spun că totul era înfloritor. Din 1953 am început să ne
bucurăm de succes și reinvesteam tot profitul înapoi în afacere. În 1958 am luat
primele camioane frigorifice pentru a transporta carnea. Bunicul vostru, Ilias, nu
dorea o mașină. El își lua calul și mergea dintr-un sat în altul, asigurând mieii și
carnea pe care le vindeam noi.
Cuvântul lui era cel care conta. Pe vremea
aceea nu existau înțelegeri scrise, totul se baza pe cuvânt. Și pe numele
tău…”
Coșmarul
„Tata, unchiul, eu … toți așteptam cu nerăbdare Paștele din 1958. Eu aveam 28 ani și
simțeam că sunt pregătit să trec la nivelul următor. Investisem în camioane cu
frigider pentru a transporta carnea la Atena. Așadar, rezervasem toți mieii disponibili
… tot ce-am găsit… am închiriat mai multe camioane, din Salonic. Clienții așteptau,
totul era plănuit în cel mai mic detaliu.
Am trimis mașinile la Atena în Miercurea și în Joia Mare. La vremea aceea, nu erau
drumuri naționale, iar telefoanele erau un semn de aristocrație … așteptam un semn
de la clienți, că au ajuns camioanele, că au descărcat în locațiile lor și că totul era ok.
Însă nu a fost să fie așa … niciun șofer nu a dat niciun semn … și nici n-au ajuns la
Atena… În Vinerea Mare am fost contactați în sfârșit de unul din ei, care găsise un
telefon la o secție de politie dintr-un sat și îl implorase pe polițist să-l lase să dea un
telefon. Am luat o mașină și am plecat să-i găsim… fiecare camion se oprise într-un
loc diferit, toate având probleme cu motorul. Mai târziu am aflat că ne sabotase
cineva cu o substanță, cel mai probabil cu zahăr… Am încercat să rezolvăm problema,
dar a fost în zadar … Am ajuns la Atena în Sâmbăta Mare, seara… aproape implorând
să vând „carne de miel dezosată cu 11 drahme / kilogram”… de miei cumpărați cu 40
drahme / kilogram, cu os. Am anunțat acasă… pierderile erau uriașe… mii de miei…
clienții noștri au refuzat să plătească…
Decizia
– „Pentru ceilalți se terminase Paștele, dar pentru noi drumul spre Golgota tocmai
începea … Marți seară am venit înapoi… eram adunați toți la bucătărie pentru cină…
bunica pregătise mâncarea preferată a tuturor și o fată de masă albă călcata cu grijă a
fost pusă pe masă… ne-am așezat fără să ne vorbim. Am început să mâncăm, iar