11 / 142
11
carne. Puțini dintre ei cumpărau oase pentru câinii lor, așa că aveam câțiva saci
pregătiți pentru asemenea cazuri. Clienții mai săraci cumpărau bucăți de calitate
inferioară de carne, dar întotdeauna carne.
Era sâmbătă după-amiază, când a apărut un tânăr în jur de 20 de ani, dar arătând
mai tânăr, foarte slab, având o voce efeminată. Timiditatea îl făcea să pară bolnav și a
stat la distanță pentru ceva vreme până și-a făcut curaj să se apropie de mine și să mă
întrebe cu o voce slabă în timp ce-și dădea părul lung într-o parte "Oase aveți?." De
obicei oasele erau păstrate pentru clienții care cumpărau mult și des, dar am verificat
într-un colțul cel mai îndepărtat al micului nostru frigider (pe vreme aceea nu aveam
probleme cu spatele…) de unde am luat un săculeț cu oase pe care i l-am dat
întrebându-l dacă mai dorește ceva. Nu dorea! De obicei nu ceream bani pentru oase
dar el a insistat să plătească așa ca a lăsat niște bani la casă. Într-o societate în care
toți oamenii ar trebui să fie ”macho", el era excepția…
Două săptămâni mai târziu, acest tânăr a apărut din nou. A așteptat ca o coadă mare
de clienți să fie serviți și pe fratele meu să se elibereze, apoi s-a apropiat încet de el
întrebându-l "Oase aveți?". Nu aveam… A plecat dezamăgit… În următoarele 6 luni, a
mai apărut de 3 – 4 ori și s-a întâmplat să avem oase doar o singură dată, așa că
probabil, a renunțat să mai vină la noi.
Un exemplu de slăbiciune?
Și eu și fratele meu ne-am respectat întotdeauna clienții dar, adolescenți fiind, am
crezut că este ok sa folosim exemplul acestui client ca un exemplu de slăbiciune.
Când unul dintre noi dorea să îl tachineze pe celălalt, foloseam mai degrabă expresia
"Oase aveți?" pretinzând că celălalt este slab. A trebuit să atingem vârsta de 18 ani
pentru a înceta această "glumă" pe are o făceam imitând inclusiv vocea clientului de
care vorbeam mai devreme…
"Pământ, deschide-te te rog și înghite-mă!"
Anii au trecut, tatăl nostru a murit, iar eu împreună cu restul familiei am continuat să
lucrăm în măcelărie. În 2003 am realizat că Grecia va intra în colaps după Jocurile
Olimpice, așa că am început să călătoresc în Bulgaria și Serbia în căutarea de