15 / 142
15
Finalul vieții de student l-a găsit într-o relație cu cineva cu care împărțea nu numai
apartamentul, ci și aceleași valori de viață. Într-o țară deja dezamăgită, cu o populație
frustrată … valorile erau o raritate. Acesta era unul dintre motivele pentru care el era
mândru de ea.
Primul loc de muncă
Chiar și astăzi, 70% dintre IMM-urile românești sunt total neproductive și ar trebui
reformate. La începutul anilor '00, aceasta era situația în care se aflau, probabil, 95%
dintre „firme”. Un proprietar care, de regulă, nu știa nimic despre domeniul de
activitate în care activa, niște rude prin firmă, câțiva angajați care să-i spună „da, să
trăiți” pentru că aveau nevoie de salariul infim pe care li-l dădea ca să
supraviețuiască. Putea să țipe, să urle, să se comporte total cum nu se cuvine ….
majoritatea angajaților se purtau ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Își ducea firma
la ruină și nimeni nu îndrăznea să îi spună că „strategia” lui era greșită …
Acesta a fost tipul de firmă în care M. și-a găsit primul său loc de muncă. 150 de
dolari pe lună ca “junior”, sub aripa unui coleg experimentat, “senior”. I s-a promis o
creștere de salariu după 3 luni de la angajare … Era vară, cald, dar nu-i păsa. Lucra
fără aer condiționat, stătea până târziu și rezolva zeci de probleme, deblocând
afacerea. În doar câteva săptămâni colegii l-au rugat: „nu mai lucra atât de mult, că
ne faci probleme”. Nu i-a ascultat. Nu lucra pentru salariu, ci pentru rezultate. „Vreau
să fiu mândru de ceea ce fac, banii sunt pe locul doi” le spunea el prietenilor. Aceștia
erau în continuare blocați în mentalitatea comunistă că „e greșit să muncești mult
pentru cineva, ca să-l îmbogățești”. A încercat să le explice că nu poți avea succes în
viață fără efort și fără rezultate, dar nu voiau să-l audă.
Colegul ”senior” a plecat în vacanță în august. Când s-a întors, a aflat că M. reușise să
creeze „un software special, cu care putem controla firma, cheltuielile și veniturile” (a
se citi fișier excel). „Asta nu e treaba noastră” a fost replica lui și a început să își acuze
colegul mai tânăr în fața șefului. M. nu a încercat să se apere … nu îi venea să creadă
că șeful era orb …