Table of Contents Table of Contents
Previous Page  64 / 142 Next Page
Information
Show Menu
Previous Page 64 / 142 Next Page
Page Background

64

Nopțile mele cu… Marius Locic

Investițiile în imobiliare niciodată nu sunt simple

După ce am lăsat în Grecia cariera și am ales să mă mut în România, am început

practic de la zero. În afară de principiile și know-how-ul meu, cea mai puternică armă

pentru a răzbate în mediul de afaceri din România era să am un plan și să muncesc

din greu. Din 2005 am locuit vreme de trei ani și jumătate în centrul Bucureștiului,

deasupra supermarketului Mega Image de pe Bulevardul Mihai Eminescu, foarte

aproape de intersecția cu Calea Moșilor. Acela a fost locul în care am început să-l

”întâlnesc” noapte de noapte pe Marius Locic…

În realitate l-am întâlnit în persoană o singură dată pentru câteva minute. Era în

2006 și nu cred că interacțiunea noastră a fost una bună dar pentru mai mult de doi

ani am ”stat de vorbă” în fiecare seară. În fața Mega Image-ului, despărțirea

Bulevardelor Mihai Eminescu și Dacia creează un triunghi în care exista un mare

panou publicitar electronic ce rula 3-4 reclame în buclă. Unul dintre acestea mi-a

atras atenția și pot să spun că a devenit ”favoritul” meu: reclama în care Marius Locic

vindea apartamente în Cotroceni.

”Locic construiește, banca plătește! Caută-mă!”

Marius mi-a fost mereu ”loial”. Terminam întâlnirile undeva în jurul miezului nopții

și când ajungeam acasă era mereu acolo în același videoclip vânzându-și clădirile.

Cum ajungeam acasă, opream motorul mașinii și obișnuiam să mă relaxez și să aștept

câteva minute cu ochii ațintiți la marele ecran unde, după reclama unui ziar de

scandal și a altor produse fără mare importanță, acesta apărea… plin de sine…

pregătit să-și salveze clienții… Pentru cineva cu experiență în marketing dar proaspăt

venit în România, această reclamă era fun, fun, fun!

Nu părăseam mașina fără să-l privesc pe Marius măcar o dată. Coboram apoi din

mașină, îmi scoteam cravata și-i spuneam ”Noapte bună!”. Desigur, acesta nu mi-a

răspuns vreodată preocupat să conducă spre Cotroceni… ”Un cartier frumos”

spunea… ”Nu vrei și tu un apartament aici?” Apărea apoi într-o scenă în care era